marți, 21 iulie 2015

Iluzii în picaj


Ca pe-un copil risipitor de fericiri m-ai fi iubit,
Stiu, mi-ai fi spus să nu fiu supărată pe singurătate,
s-o las să-mi îngâne tristeţile pentru că tu,
de oriunde, ai să mă aperi de trosnetul cerurilor
şi din intemperiile depărtărilor noastre, 
ai să răvăşeşti calendarele, să poţi sfărâma nepotrivirile, 
să poţi anula definitiv rătăcirile. C-ai să scuturi dicţionarele, 
să se răstoarne sensurile şi n-ai să mai consumi 
impulsurile victorioase ale vieţii pe năluci. 
Că ţi s-au zvântat rănile şi aşteptările şi năzuinţele.
Aşa mi-ai fi şoptit, că încrederea e pilonul
făurit din os de înger blând al oricărui drum în doi.
Şi-apoi, că ne vom iubi lacom, mi-ai fi promis,
ca flămânzii care împart ultimul colţ de pâine
şi că tu, prelungirea fiinţei mele în afară,
ai să opreşti zborurile pocite de vânturile
ce şuieră ca un lup hăituit. 

Oana A.D

joi, 18 iunie 2015

Vacarm final


Ai noştri se tot sting dezordonat, 
vacarm al cuielor bătute-n lemne, 
părinţi ce-şi plâng copilul îngropat, 
prăpăd al despărţirilor nedemne.

Genunchii ni se-ndoaie-n Evanghelii 
în care credem greu, cuviincios, 
în umbra lumânării cresc camelii, 
un corb se-azvârle-n zboruri până jos. 

În rest de timp păgân mai derapează 
iubiri captive-n suflete de mim, 
Şi zbuciumul fatal e la amiază, 
Văpăi, orbite, demonul infim.

OAD 2015

vineri, 27 martie 2015

Sunt oameni în faţa cărora ai detona planeta, doar să le poţi opri, pentru încă o clipă, plecarea. Aceeaşi clipă în care ai răvăşi calendarele, să poţi sfărâma nepotrivirile, să poţi anula definitiv rătăcirile. Ai vrea să poţi scutura dicţionarele, să se răstoarne sensurile. 

Vei învăţa apoi să fii răbdător cu singurătăţile. Pentru că unele absenţe nu se casează, devin fatalităţi.


marți, 24 februarie 2015

"Shout, shout, let it all out"

Şi totuşi se întâmplă. Nu oricum, dar cu oricine. Nu şi dacă ajunge la tine când abia se desprinde din altă iubire. Nu când sufletul lui e burduşit cu regrete. Nici măcar atunci când mai poate recupera frânturi de fericire din hăul memoriei. Pentru că oricât ai aştepta, vei fi doar cealaltă. Minunată, dar nu ca ea. Doar disponibilă. Se va lepăda de tine. Iar şi iar. Chiar şi atunci când i se vor zvânta rănile. Şi aşteptările. Şi năzuinţele. Te va alinta uneori. Si va lipsi adesea. Vei şti că înţelesurile îngenunchează în faţa incertitudinilor. Şi vor fi multe...



marți, 13 ianuarie 2015

Acolo, în curburile perfecte ale lacului, de unde au urmărit împreună zborurile înalte ale pescăruşilor, la apus, s-a întors să-şi amintească de el. Acolo unde chipul lui, umbrit de dansul mlădios al bătrânelor sălcii şi de frământările sufleteşti, pe care i le mărturisea pentru prima oară, n-a fost vreodată mai frumos. Dincolo de dumbrava minunată pe care el o crease numai pentru ea, se simţea descumpănită. Grija pe care i-o purta îi dădea sens, ar fi vrut, de dragul lui, să se ferească de intemperiile depărtărilor lor. Obişnuia să-i povestească tot. Iar el o adora, deşi nu i-a spus vreodată că o iubeşte. Lângă el a învăţat să iubească înălţimile. Şi-a mers, ţindându-l de mână, spre crestele de smarald...