joi, 13 august 2015

Un poet lucrează pentru primar


 Category: Fapt divers  Published: Thursday, 13 August 2015  Written by Interes Argesean
Oana Alexandra Dinu este din luna septembrie a anului trecut consilier la cabinetul primarului din Curtea de Argeş. Licenţiată în Ştiinţe ale Comunicării, Oana are un CV impresionant - Referent relaţii externe, Consultant Cameral la Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Ilfov, Fotoreporter freelancer, Redactor şi colaborator revista „Flacăra lui Adrian Păunescu”, Light designer - spectacole de teatru, Colaborator Radio Bucureşti FM, etc. De curând, tânăra a câştigat premiul doi, din 300 de participanţi, la Concursul Internaţional de Poezie organizat la Craiova, în cadrul celei de-a treia ediţii a Festivalului Internaţional Adrian Păunescu”.
Am discutat cu specialista în comunicare a Primăriei preţ de câteva minute şi nu despre ce se întâmplă în instituţie, ci despre visurile ei şi despre poezie.
- Cât de mare e pasiunea ta pentru poezie ?
- Cred că-i o formă de expresivitate care a crescut odată cu mine şi care, la un moment dat, s-a prelungit în afara mea. Cel de la care am învăţat să înţeleg mai bine poezia şi să-i iubesc pe făuritorii ei de seamă a fost Adrian Păunescu. O întâlnire pentru scurtă vreme devenită, iată, destin.
 - Ai un model în viaţă, din punct de vedere literar ?
- Când te raportezi la alţii, din orice punct de vedere, rişti să-ţi suprimi propria expresie. Ori eu cred cu tărie în autenticitate, mai ales cea literară, ca fiind puntea peste mediocritate, către sublim. 
 - Care este poetul tau preferat, de ce ?
 - Mi-e imposibil să aleg unul singur. În ce ordini sau dimensiuni finite să încapă poezia când avem atâţia poeţi geniali, cu opere senzaţionale, care nu se pot exclude una pe alta?

 - Cum se împacă pasiunea pentru poezie cu munca în administraţia publică?
- Fuzionează. Poezia e compatibilă cu orice sferă de activitate.
 - Cum te vezi peste 30 de ani, din punct de vedere al carierei şi din punct de vedere al pasiunii tale, poezia ?
- Dacă lucrurile decurg normal, peste 30 de ani mă văd pregătită să ies la pensie. Visătoare fiind, nu ştiu încă din ce domeniu. Poetic vorbind, sper să pot răsfoi atunci măcar o carte a mea.
 - Găseşti surse de inspiraţie la Curtea de Argeş?
- Da. Aici am scris cel mai mult, chiar dacă emoţii am strâns de pretutindeni.
- Ce îţi doreşti cel mai mult în viaţă?
- Să nu amân şi să nu regret prea multe. 
 - Cum ar arăta oraşul ideal în care ţi-ar plăcea să trăieşti?
- Ideal ar fi să trăiesc în fiecare oraş al lumii câte puţin.

marți, 21 iulie 2015

Iluzii în picaj


Ca pe-un copil risipitor de fericiri m-ai fi iubit,
Stiu, mi-ai fi spus să nu fiu supărată pe singurătate,
s-o las să-mi îngâne tristeţile pentru că tu,
de oriunde, ai să mă aperi de trosnetul cerurilor
şi din intemperiile depărtărilor noastre, 
ai să răvăşeşti calendarele, să poţi sfărâma nepotrivirile, 
să poţi anula definitiv rătăcirile. C-ai să scuturi dicţionarele, 
să se răstoarne sensurile şi n-ai să mai consumi 
impulsurile victorioase ale vieţii pe năluci. 
Că ţi s-au zvântat rănile şi aşteptările şi năzuinţele.
Aşa mi-ai fi şoptit, că încrederea e pilonul
făurit din os de înger blând al oricărui drum în doi.
Şi-apoi, că ne vom iubi lacom, mi-ai fi promis,
ca flămânzii care împart ultimul colţ de pâine
şi că tu, prelungirea fiinţei mele în afară,
ai să opreşti zborurile pocite de vânturile
ce şuieră ca un lup hăituit. 

Oana A.D

joi, 18 iunie 2015

Vacarm final


Ai noştri se tot sting dezordonat, 
vacarm al cuielor bătute-n lemne, 
părinţi ce-şi plâng copilul îngropat, 
prăpăd al despărţirilor nedemne.

Genunchii ni se-ndoaie-n Evanghelii 
în care credem greu, cuviincios, 
în umbra lumânării cresc camelii, 
un corb se-azvârle-n zboruri până jos. 

În rest de timp păgân mai derapează 
iubiri captive-n suflete de mim, 
Şi zbuciumul fatal e la amiază, 
Văpăi, orbite, demonul infim.

OAD 2015

vineri, 27 martie 2015

Sunt oameni în faţa cărora ai detona planeta, doar să le poţi opri, pentru încă o clipă, plecarea. Aceeaşi clipă în care ai răvăşi calendarele, să poţi sfărâma nepotrivirile, să poţi anula definitiv rătăcirile. Ai vrea să poţi scutura dicţionarele, să se răstoarne sensurile. 

Vei învăţa apoi să fii răbdător cu singurătăţile. Pentru că unele absenţe nu se casează, devin fatalităţi.


marți, 24 februarie 2015

"Shout, shout, let it all out"

Şi totuşi se întâmplă. Nu oricum, dar cu oricine. Nu şi dacă ajunge la tine când abia se desprinde din altă iubire. Nu când sufletul lui e burduşit cu regrete. Nici măcar atunci când mai poate recupera frânturi de fericire din hăul memoriei. Pentru că oricât ai aştepta, vei fi doar cealaltă. Minunată, dar nu ca ea. Doar disponibilă. Se va lepăda de tine. Iar şi iar. Chiar şi atunci când i se vor zvânta rănile. Şi aşteptările. Şi năzuinţele. Te va alinta uneori. Si va lipsi adesea. Vei şti că înţelesurile îngenunchează în faţa incertitudinilor. Şi vor fi multe...